duminică, 21 februarie 2010

Iubirea, iar iubirea

Ce se intampla cu iubirea noastra, trepatat se stinge, tu ai stins-o fara sa iti dai seama, ai transformat-o in nimic. De fapt acum deabia imi spui ca ma iubesti mai mult ca niciodata , de ce acum? Eu te-am iubit de ani de zile, tu nu ai stiut, acum vrei sa uit, sa te iubesc la fel de mult, sa imi las ranile deoparte, sa nu mai conteze raul facut...atat de mult rau!!! Imi doresc din suflet sa mai fie totul ca la inceput, sa simt aceeasi atractie, sa vad acea sclipire de neinlocuit, in ochii tai, sa simt sarutul tau ca pe cel mai perfect sarut, sa simt dragostea ta unica, doar pentru mine, dar nu mai ai cum sa imi daruiesti toate acestea, care imi erau atat de necesare mie, acum imi poti daruii iubirea fara nimic altceva, nu mai e nimic, curat, unic, sincer, nimic din astea!Eu mi-am dorit mereu doar...iubire, dar nu orice fel de iubire, imi doream iubirea  de care am avut parte cand eram cu tine, iar tie nu iti pasa, nu te interesa ce vreau, ce simte sufletul meu, nu iti pasa cand inima mea plangea si te implora sa ma iubesti mai mult, mai sincer, sa fi si tu mai implicat!Acum imi spui ca iti pasa si vrei sa imi pese la fel de mult si mie...acum nu mai pot fi cea care am fost, stiai cum sunt, o fiinta care-si dorea acea iubire curata, stiai ca tot ce cautam erai ..tu.. acum m-ai transfosformat, sunt rece, durerea ma stapaneste din toate unghiurile, de ce e viata asa nedrepta, esti langa mine, acum cand...am murit...nu mai am nimic de daruit, eu... care ti-as fi daruit totul, de fapt ti-am dat totul, sti ca am facut asta, dar ce am primit? LACRIMI